Vlad PERJU
În zilele acestea, pe 22 iulie, a fost prăznuită pomenirea Sfântului Preot Mărturisitor Ilie Lăcătușu, în Cimitirul „Adormirea Maicii Domnului” de pe Calea Giulești. Însă atmosfera duhovnicească a acelui loc a fost grav tulburată atunci când, pe lângă slujba liniștită, au fost arborate simboluri legionare, iar evenimentul a capătat o turnură politică exaltată, amintind, într-un mod dureros, de episodul evanghelic al celor doi demonizați.
Să analizăm mai atent:
Evanghelia după Matei 8:28–32
- Și trecând El dincolo, în ținutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizați, ieșind din morminte și atât de înfricosatori încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.
- Și iată că ei strigau, zicând: „Ce este nouă și Ți[1], Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Venit-ai aici mai înainte de vreme ca să ne chinuiești?”
- Și la o bună departare de ei era o turmă mare de porci care păștea.
- Iar demonii Îl rugau, zicând: „Dacă ne scoți afară, trimite-ne în turma de porci”.
- Și El le-a zis: „Duceți-vă!” Iar ei, ieșind, s-au dus în turma de porci. Și iată, toată turma s-a repezit de pe stâncă-n mare și a pierit în apă.[2]
Această imagine evanghelică este plină de simbolism: ea descrie confruntarea între Hristos și duhurile rele, prezentând două fațete ale răului — izolarea profundă, individuală, ilustrată prin demonizații care trăiesc printre morminte, și răul colectiv, haotic și distructiv, reprezentat de turma de porci care se aruncă în mare.
Probabil te întrebi ce legătură poate exista între acest episod și evenimentele recente, desfășurate tot într-un cimitir? Legătura este profundă: pelerinajul, prin natura sa, presupune renunțarea la cotidian, la confort, ascetism – abstinență și o călătorie duhovnicească ce duce la apropierea de Dumnezeu.
Episodul evanghelic arată puterea eliberatoare a lui Iisus asupra duhurilor rele, însă ce s-a întâmplat acum reflectă un câștig al „duhurilor întunecate” asupra acestui spațiu sacru. Cei care au deturnat slujba pentru manifestări politice au uitat esența sfințeniei — comuniunea cu Dumnezeu și eliberarea sufletului, fiind preocupați doar de interesele materiale și ideologice.
Pelerinajul, menit să fie un moment de ascetism și comuniune spirituală, a fost transformat într-o adunare politică, unde credincioșii au fost atrași sub steaguri cu simboluri legionare, într-un tablou care evocă „turma de porci” demonizată din Evanghelie.
În urma incidentului, Poliția și Jandarmeria au intervenit pentru a ridica drapelele cu simboluri legionare, iar Parchetul a început o anchetă pentru manifestări extremiste. Patriarhia Română a condamnat ferm aceste gesturi, subliniind că „manifestările de instrumentalizare politică a memoriei Sfântului Ilie Lăcătușu sunt total inacceptabile”.
Acest eveniment tragic evidențiază o gravă răsturnare de valori: în locul unui pelerinaj duhovnicesc, s-a creat o adunare ideologică în care chipul sfințeniei a fost deturnat pentru interese politice, iar adevăratul sens al prezenței sfinte — comuniunea cu Dumnezeu și eliberarea de rău — a fost înlocuit cu manipulare și demonizare.
Anul acesta, Biserica Ortodoxă sărbătorește 100 de ani de existență, fiind declarat Anul Omagial al Centenarului Patriarhiei Române, precum și Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul XX. Patriarhul Daniel a subliniat că, „acești sfinți au fost canonizați pentru modul lor de a-și păstra credința și demnitatea creștină în fața opresiunii. Biserica îi cinstește pentru că au rezistat cu demnitate persecuțiilor și au mărturisit adevărul lui Hristos, chiar și în condiții de tortură și moarte, oferind astfel exemplu viu de trăire creștină autentică”.
Sfințenia nu este o funcție, nici o platformă pentru putere pământească. Este o lucrare a harului, recunoscută prin roadele Duhului Sfânt — smerenie, iubire, curăție și jertfelnicie. Când chipul sfințeniei este asociat unor cauze politice, riscăm să transformăm un dar divin într-un instrument ideologic.
Sfințenia transcende lumea politicului. Ea se hrănește din viața duhovnicească, din respectarea poruncilor lui Hristos și din asumarea crucii personale. De-a lungul istoriei, însă, imaginea sfințeniei a fost adesea folosită și distorsionată în scopuri politice, ceea ce provoacă probleme de discernământ teologic și moral.
Cei doi demonizați din ținutul Gadarei erau izolați, trăind în morminte, în afara comunității. Astăzi, demonii par să se fi multiplicat, integrându-se în comunitate și respingând prezența lui Hristos. În loc să se bucure și să se hrănească din sfințenia Mărturisitorului Ilie Lăcătușu, lumea pare să-l alunge pe Hristos, temându-se de pierderi ideologice.
Consecințele pentru credincioși
Amestecarea sfințeniei cu agenda politică poate răni profund credincioșii. Unii pot idolatriza figuri nepotrivite, iar alții pot respinge sfințenia în ansamblu, considerând-o o unealtă a puterii lumești. Aceasta duce la desacralizare, cinism religios și pierderea discernământului duhovnicesc.
Biserica are datoria să protejeze chipul sfințeniei de orice instrumentalizare politică. Sfinții pot fi patrioți, dar nu toți patrioții sunt sfinți. Martiriul adevărat nu este un act politic, ci o jertfă liberă din iubire pentru Hristos. Adevăratul discernământ cere ascultare de Duhul Sfânt, nu de interesele vremelnice.
Sfințenia nu are culoare politică sau interese ideologice. Ea este o realitate cerească, care strălucește în vieți transformate de har. Orice încercare de a o manipula în scopuri omenești înstrăinează Duhul Sfânt și slăbește mărturia Bisericii în lume. A înțelege chipul sfințeniei înseamnă a-l păzi curat, departe de amestecurile ideologice care au încercat de-a lungul istoriei să-l compromită.
Ca să nu vă plictisesc, închei cu o apoftegmă a Sfântului Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop: „Vor veni vremuri când oamenii nu vor mai ști să deosebească binele de rău. Să rămâneți în Adevăr, chiar dacă toți îl vor părăsi.” Amin.
Vlad PERJU trăiește la granița fină dintre cuvânt și tăcere – între lumea agitată a comunicării publice și taina unei căutări lăuntrice, adânci.
Este absolvent al Facultății de Jurnalism și Științe ale comunicării, cu o activitate consolidată în domeniul comunicării instituționale.
Își desfășoară activitatea în cadrul Biroului de presă al Senatului României, loc unde vocația dialogului și a echilibrului devine realitate. În paralel, sprijină tinerii în formare, ca îndrumător al studenților care vin în practică, oferindu-le nu doar ghidare profesională, ci și un exemplu de a fi.
Dincolo de carieră, însă, viața lui e una a căutării duhovnicești. Atras de lumina discretă a Ortodoxiei, aprofundează cu smerenie scrierile Părinților Bisericii, însetat nu de cunoaștere de dragul științei, ci de înțelegerea sensului vieții, de întâlnirea cu adevărata liniște – aceea care nu țipă, ci doar șoptește.
Îmbinând rigoarea comunicării publice cu nevoia de sens și introspecție, este un exemplu de echilibru între lume și spirit, între cuvânt și tăcere.
[1] Expresia ebraică „מַה־לָּנוּ וְלָךְ” (transliterată: mah lanu ve-lach) se traduce literal prin „Ce este nouă și ție?” și exprimă o distanțare sau respingere. În context biblic, această formulare este folosită de demoni pentru a-și manifesta ostilitatea față de prezența lui Iisus Hristos.
[2] Biblia sau Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta,redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania Arhiepiscopul Clujului.
