Motto:
Social media made y’all way too comfortable with disrespecting people and not getting punched in the face for it
Mike Tyson
Politica românească nu a fost niciodată doar o chestiune care privește doar procesul legislativ ori cel administrativ, ea a fost, este și va rămâne o scenă a teatrului absurd, grotesc câteodată, cu replici memorabile, porecle jignitoare, expresii inventate sau adaptate din folclorul urban, care au ajuns să definească partide și personaje politice în diferite perioade de timp.
În spatele limbajului oficial, românii, campioni mondiali ai umorului și al miștocărelii, au creat, adaptat și perpetuat un limbaj paralel, plin de umor, sarcasm, dispreț câteodată și adevăruri spuse indirect.
Astfel, limbajul politic s-a îmbogățit constant cu termeni care spun adesea mai multe decât o analiză politică.
Fiecare lider ori formațiune politică și-a cărat în spate nu doar promisiunile electorale, ci și o colecție de porecle și fraze memorabile.
Când personajele politice nu au fost botezate de adversari, și-au lăsat singuri urme în istorie prin gafe, citate comice lansate involuntar ori ieșiri nervoase devenite virale.
Acest articol este o călătorie prin subsolul colorat al limbajului politic românesc, loc în care se nasc și se arhivează expresii, care ajung să definească realitatea mai ceva decât știrile de la ora 5.
Mai jos veți găsi un inventar semi-serios, amar totodată, al unui spectacol politic, în care cuvintele distrează, dor, revoltă, însă rareori trec neobservate.
Cele peste 60 de expresii reprezintă doar o parte, urmând cel mai probabil o continuare.
Să începem:
Termenul „Ceașcă” este o poreclă parțial codificată, folosită în perioada dictaturii comuniste pentru a-l desemna pe Nicolae Ceaușescu, utilizat în conversațiile private ca formă de ocolire a rostirii numelui dictatorului, într-o perioadă marcată de teama de Securitate.
Expresia „Aici sunt banii dumneavoastră!”, lansată de Televiziunea Română în anii ’90, concepută initial ca mesaj informativ, a căpătat rapid o conotație ironică în percepția publică. În timp, „Aici sunt banii dumneavoastră” a devenit o acuză la adresa corupției și a cheltuielilor exagerate din bani publici. Utilizată de jurnaliști, activiști, protestatari, dar și de politicieni din opoziție, expresia semnalează risipa și ineficiența din sectorul public.
„Măi, animalule!”, expresie iliesciană, a intrat în folclorul politic românesc în urma unui incident petrecut în Parlamentul României, devenind celebră fără intenție. Rostită de Ion Iliescu într-un moment de iritare, deranjat fiind de tonul și perseverența unui demers jurnalistic, a fost surprinsă de camerele de luat vederi, devenind virală și intrând în memoria colectivă ca un exemplu de reacție impulsivă în spațiul public.
Expresia „Măi, dragă”, asociată cu figura lui Ion Iliescu, este una dintre cele mai recognoscibile replici din politica românească. Deși nu a fost parte a unei strategii de comunicare, expresia a devenit celebră datorită modului în care Iliescu o folosea constant, mai ales atunci când se adresa adversarilor politici sau ziariștilor.
Expresia „The ducks come from the trucks” (The Dacians come from the Tracs, in formă corectă The Dacians descend from the Thracians), scrisă fonetic pentru a reda o engleză stâlcită, a fost transformată într-o parodie, care împinge absurditatea către extrem. Formula își are originea într-o greșeală reală de exprimare în limba engleză, făcută de fostul președinte Ion Iliescu, într-o încercare de a afirma originea dacică a românilor. Ulterior, expresia a fost transformată într-o emblemă a naționalismului stângaci exprimat. La o conferință despre căile navigabile, Iliescu a făcut trimitere la „Sulaina cenăl”, după care a concluzionat că preferă „Les tehnişăn ănd mor politişăn”.
Termenul „Țapul” este o poreclă atribuită fostului președinte Emil Constantinescu. Această etichetă face referire, pe de o parte, la aspectul său fizic, în special la barba sa, care a inspirat comparația vizuală, iar pe de alta, la ideea de „țap ispășitor”, într-o accepțiune mai abstractă.
„Baron”, termen preluat din titlurile nobiliare medievale, a fost adaptat, căpătând o conotație dezaprobatoare. Termenul indică liderii locali sau județeni extrem de influenți, în special din marile partide, care exercită un control considerabil asupra administrației, eventual asupra mass-mediei. Influența lor este adesea percepută ca abuzivă, expresia fiind consacrată politic de fostul președinte Traian Băsescu, care a folosit-o pentru a critica liderii PSD acuzați de acumularea unei puteri exagerate și necontrolate la nivel local.
Termenul „Beizadea” își are originea în limba turcă („beyzade”), unde înseamnă „fiul unui bey”, adică al unei persoane cu autoritate în Imperiul Otoman. Încă din perioada fanariotă, termenul a fost folosit pentru a desemna copiii boierilor sau ai domnitorilor, cunoscuți pentru stilul lor marcat de numeroase privilegii. În prezent, termenul este asociat cu fiii sau fiicele unor politicieni ori persoane influente, care beneficiază de avantaje nemeritate, fără contribuție proprie.
„Năstase 7 case”, a devenit o cunoscută formulă acuzatoare, fiind utilizată de opoziția politică pentru denigrarea publică a fostului prim-ministru Adrian Năstase, întruchipând suspiciunile legate de îmbogățirea nejustificată în funcțiile de conducere ale statului.
Expresia „Dragă Stolo” a fost rostită de președintele Traian Băsescu în cadrul unei conferințe de presă, într-un moment politic delicat legat de retragerea candidaturii lui Theodor Stolojan, continuând să fie o replica ironizată.
Expresia „Sistemul ticăloșit” a fost introdusă oficial în discursul politic românesc de Traian Băsescu în timpul campaniei sale prezidențiale. Formula dispune de o încărcătură morală accentuată, fiind folosită pentru a sugera conexiunile între politicieni, funcționari din administrație, magistrați, structuri din serviciile secrete și mediul de afaceri, care acționează într-un mod netransparent și abuziv, prejudiciind interesul general.
Expresia „Pixelul albastru” a fost lansată indirect de către Președinția României, în urma unui incident petrecut în timpul campaniei pentru alegerile prezidențiale, în cadrul unui miting electoral, unde o înregistrare video părea să surprindă momentul în care Traian Băsescu lovește un copil în zona feței. Un reprezentant al echipei de comunicare a explicat că secvența video în cauză conținea „un pixel albastru” care nu corespundea cu mișcarea naturală a mâinii, sugerând astfel o posibilă manipulare digitală.
Sloganul „Ciuma roșie” a fost folosit pentru a desemna Partidul Social Democrat, cu accent pe legăturile sale istorice cu fostul Partid Comunist, fiind identificat cu fenomene precum corupția, tendințele autoritariste și moștenirea regimului comunist. Deși nu a fost lansat oficial de un singur politician, sloganul a fost popularizat de fostul președinte Traian Băsescu și de susținătorii săi, devenind un simbol al opoziției față de PSD.
Expresia „Ciuma galbenă” reprezintă o replică PSD, folosită pentru a desemna Partidul Național Liberal. Deși nu a fost lansată într-un moment precis sau de o persoană anume, expresia a căpătat o largă circulație, devenind un simbol al confruntării politice dintre cele două mari partide.
Expresia „Băieții deștepți” a fost adusă în prim-planul scenei politice de fostul președinte Traian Băsescu, desemnând afaceriștii privilegiați care beneficiau de relații netransparente cu statul, obținând contracte avantajoase, în special în sectorul energetic. Băsescu a folosit pentru prima dată expresia în contextul criticilor la adresa contractelor dubioase din domeniul energiei, iar de atunci, „băieții deștepți”, sunt percepuți ca expresia legăturilor netransparente dintre sectorul public și cel privat.
Expresia „Căpușă politică” desemnează persoane sau firme conectate la resursele publice, fără a aduce o valoare reală, profitând de conexiuni politice, iar ca efect accesul privilegiat la fonduri și/sau contracte de stat. Inspirată din biologie, unde căpușa este un parazit care se hrănește din organismul gazdă, expresia este folosită metaforic pentru a descrie practici economice și administrative parazitare în interiorul sistemului public.
Expresia „Analfabeți funcțional” se manifestă în domeniul educațional, desemnând elevii care știu să citească un text, dar care nu reușesc să înțeleagă sau să interpreteze corect conținutul acestuia. Pe lângă sensul său educațional, expresia este utilizată pentru a descrie aleși sau persoane care ocupă funcții importante, care, deși dețin diplome, sunt percepuți ca fiind incapabili să înțeleagă concepte de bază sau să ia decizii coerente. Termenul a fost popularizat de Traian Băsescu, care l-a folosit pentru a critica atât nivelul de competență din administrația publică, cât și sistemul educațional.
Expresia „Idiot util” folosită în politica românească (useful idiot, în engleză) își are originea în propaganda sovietică, și face trimitere la intelectuali, activiști și simpatizanți din Occident, care promovau ideile comuniste fără să înțeleagă consecințele acțiunilor lor, servind cauzei involuntar, fără a fi agenți de influență. Un „idiot util” este o persoană naivă, care nu conștientizează că este manipulată, sprijinind, prin acțiuni sau discurs, o agendă politică care nu-i aparține, fiind dispensabilă după ce și-a îndeplinit „rolul”. În context românesc, eticheta de „idiot util” se folosește pentru a submina legitimitatea persoanei, fiind totodată o strategie retorică de discreditare a unei agende politice.
Expresia „Ieși afară, javră ordinară!” a fost rostită în fața Palatului Cotroceni în contextul nemulțumirilor față de politicile de austeritate. Ținta directă a acestei reacții a fost președintele Traian Băsescu, aflat în funcție la acea vreme, fiind perceput ca autor moral al măsurilor adoptate de guvernul pe care îl susținea. Protestul respectiv a fost marcat de gestul a zeci de cadre militare în rezervă și retragere, care și-au aruncat caschetele în fața instituției prezidențiale, ca formă de revoltă față de recalcularea pensiilor.
Expresia „Iarna nu-i ca vara” este una dintre cele mai cunoscute replici ale fostului președinte Traian Băsescu. Declarația a fost făcută în timpul unui episod sever de viscol și ninsori abundente, care blocaseră drumuri și localități, menită să calmeze populația și să apere instituțiile statului de acuzațiile de incompetență.
Expresia „Guzganul rozaliu” folosită de adversarii politici pentru a-l caracteriza pe Viorel Hrebenciuc, a avut un puternic impact în plan mediatic, cu un efect negativ de imagine, încercând să-l stigmatizeze pe politician în percepția publică. Expresia a fost amplificată de presă, fiind asociată cu imaginea unui personaj care acționează din umbră, netransparent, dar extrem de eficient în consolidarea puterii.
Expresia „Blonda de la Cotroceni” face referire la Elena Udrea, fost ministru și colaboratoare apropiată a președintelui Traian Băsescu în perioada mandatului său la Palatul Cotroceni. Formula, folosită uneori într-un ton insinuant, sugera influența informală pe care Udrea o deținea în cercul de putere prezidențial, dintr-o poziție aparent secundară, dar percepută ca fiind decisivă, accentuând ideea unei prezențe dominante din umbră.
Sloganul Elenei Udrea „Bună pentru România”, lansat în campania prezidențială, transformat ulterior în forma sa specială „Prea bună pentru România”, a fost perceput ca o versiune ironică și exagerată a mesajului inițial, politicianul recunoscând că a fost conștient de jocul verbal și riscul ironiei sugerate de vulnerabilitatea sintagmei „bună”, cu dublă interpretare în vocabularul românesc.
Expresia „Început de Băsescu și terminat de Oprescu” de pe plăcuța de inaugurare a podului Basarab, deși pare neutră la suprafață, are încărcătură ironică și simbolică, fiind profund sugestivă, dar și sarcastică, în același timp.
„Început de Băsescu” face aluzie la ambiția fostului președinte, dar și că multe dintre proiectele lui rămâneau „începute”, iar „Terminat de Oprescu” pare să-i confere acestuia meritul real, având rol de „executor final”. Menționarea ambilor pe aceeași plăcuță indică faptul că erau rivali politici, forțând un fel de colaborare care, în realitate, nu a existat.
Expresia „Țigancă împuțită”, rostită de Traian Băsescu, a avut ca punct de plecare seria de întrebări incomode la care a fost supus de către o jurnalistă, la ieșirea dintr-un supermarket din București. Expresia nu a fost rostită în spațiul public, ci în spațiul privat al autoturismului personal, fiind înregistrată de telefonul mobil aparținând al jurnalistei. Președintele i-a restituit ulterior telefonul, iar înregistrarea a fost făcută publică. Ulterior, președintele, prin vocea purtătorului său de cuvânt, și-a cerut scuze față de jurnalistă, exprimând regretul față de prejudiciul moral adus.
Termenul „Dottore”, asociat cu Victor Ponta, își are originea în scandalul public declanșat de acuzațiile de plagiat privind teza sa de doctorat. A fost viralizat de fostul președinte Traian Băsescu, devenind eticheta ironică a contradicției dintre titlul academic și acuzația plagiat a tezei sale de doctorat.
În registrul tensiunilor, Traian Băsescu a introdus și porecla „Mickey Mouse” pentru Victor Ponta, într-un context marcat de relația conflictuală dintre Palatul Cotroceni și Palatul Victoria, în timpul așa numitei coabitări dintre cei doi lideri.
Expresia „Puie Monta”, apărută în timpul conflictului politic dintre Ponta și Băsescu, via diaspora suedeză, s-a impus ca o lozincă politică vulgară, reflectând frustrarea și revolta față de clasa politică, într-un limbaj provocator.
Termenul „Moliceanu” este o poreclă atribuită lui Călin Popescu-Tăriceanu, fost prim-ministru al României și președinte al Senatului. „Moliceanu” este o deformare fonetică intenționată a numelui Tăriceanu, menită să sugereze imaginea unui politician perceput „moale”, lipsit de fermitate și maleabil în fața intereselor politice.
Termenul „Trubadur” este o poreclă atribuită lui Ludovic Orban, fost prim-ministru al României și fost lider al Partidului Național Liberal, care face aluzie la pasiunea sa cunoscută pentru muzică, și care a devenit, prin extensie, o metaforă pentru un politician preocupat mai degrabă de spectacol decât de realitatea administrativă.
Expresia „Stat paralel” reprezintă o adaptare a conceptului de origine anglo-saxonă „deep state”, utilizată în special în SUA pentru a desemna o structură informală din interiorul instituțiilor statului, care acționează din umbră, în afara controlului democratic, cu scopul de a influența deciziile puterii alese. În România, expresia a fost popularizată de Liviu Dragnea, pentru a contesta legitimitatea unor anchete și decizii judiciare, dar și pentru a justifica unele măsuri politice luate de coaliția de guvernare.
Termenul „Teleormanizare”, critic în discursul politic, este folosit pentru a descrie un model de guvernare clientelar și ineficient, perceput modului în care județul Teleorman a fost administrat în perioada în care Liviu Dragnea. Termenul sugerează transformarea unor instituții după tiparul unei guvernări lipsite de transparență, fără performanță administrativă.
„Sindromul Dăncilă” este utilizată în spațiul politic pentru a descrie practica numirii în funcții înalte a unor persoane considerate nepregătite profesional, însă loiale partidului sau liderului politic, în detrimentul competenței.
Expresia „Noaptea ca hoții” a fost lansată în contextul protestelor declanșate de adoptarea OUG 13. Actul normativ modifica Codul Penal prin dezincriminarea unor fapte de corupție, fiind adoptat de guvern pe timpul serii, această procedură netransparentă stârnind indignare. Replica memorabilă a unui oficial – „dacă era vară, ordonanța era dată pe zi”, a alimentat și mai mult reacția publică. În acest context s-a născut curentul „#rezist”, devenit un simbol al opoziției civice față de corupție și abuz de putere. Folosit inițial ca hashtag în mediul online, „#rezist” s-a transformat într-un slogan al protestelor.
Expresia „Sacul cu voturi” a fost utilizată în contexte electorale marcate de tensiuni, suspiciuni de fraudă sau răsturnări spectaculoase de scor, evocând ideea manipulării sau contestării rezultatelor în procesul de numărare a voturilor.
Termenul „Ciocoi” are origini vechi, fiind folosit în diverse epoci istorice pentru a desemna persoane care au urcat rapid pe scara socială, fără a avea o origine nobilă, profitând de funcții și influență.
În literatura română, termenul a fost consacrat de Nicolae Filimon în romanul său, Ciocoii vechi și noi, care spune povestea lui Dinu Păturică, un tânăr fără scrupule care își croiește drumul spre vârful ierarhiei sociale prin corupție, servilism și trădare.
În politica românească, termenul „ciocoi” a fost reactivat, fiind folosit pentru a descrie personaje care domină prin abuz societatea de pe poziții nemeritate și care se îmbogățesc pe nedrept.
Expresia „Vuvuzelă de partid” este folosită pentru a desemna un politician sau un jurnalist, care transmite zgomotos mesajele unui partid, fără a manifesta gândire critică. Astfel de persoane sunt percepute ca simple instrumente de propagandă, lipsite de relevanță, dar extrem de vocale.
Expresia „Fără proști în funcții publice!” îi aparține lui Theodor Paleologu, politician și diplomat, cunoscut pentru stilul său ironic, elitist și provocator. Formula a fost atât slogan de campanie electorală, cât și o declarație de principiu. Prin acest mesaj, Paleologu a exprimat o critică la adresa incompetenței din administrația publică, apelând la un limbaj neconvențional menit să atragă atenția și să provoace dezbatere.
Termenul „Sistem” sau „Om al sistemului” nu are un autor clar identificabil, conceptul conturându-se treptat în discursul public, devenind generic pentru a descrie o rețea informală, dar influentă, de putere și control, care acționează dincolo de voința democratică exprimată de alegători.
Expresia „Austeritate oarbă”, descrie politici economice și de austeritate aplicate rigid, fără discernământ, fără empatie socială și fără o strategie clară pe termen lung. Folosită într-un sens depreciativ, expresia a fost frecvent invocată de partidele de opoziție pentru a denunța guvernele care au recurs la tăieri bugetare severe, acuzate că au ignorat impactul social al acestor măsuri.
Expresia „Lipitorile de la stat”, este utilizată pentru a desemna persoane, grupuri sau firme conectate la resursele publice, fără a genera valoare reală pentru societate. Expresia, inspirată din biologie, a fost popularizată de politicieni cu orientare reformistă, în încercarea de a denunța practicile clientelare și risipa de fonduri publice.
Expresia „PNL cu epoleți” este o formulare care indică faptul că PNL ar fi influențat sau controlat de structuri aparținând serviciilor secrete, sau alei fostei Securități. Această expresie a fost frecvent utilizată de PSD, dar și de politicieni din zona naționalistă, fără a putea fi atribuită unui autor unic.
Expresia „Premierul Zero” este folosită pentru a descrie un prim-ministru perceput ca ineficient, lipsit de inițiativă, fără realizări semnificative sau lipsă de autoritate reală în actul guvernării. Termenul fi aplicat oricărui lider de guvern considerat „inexistent” din punct de vedere politic, redus la un rol decorativ sau pur executiv, fără influență asupra deciziilor majore.
Expresia „Statul eșuat” a intrat în prim-planul discursului politic după ce a fost rostită Klaus Iohannis, generând reacții și comentarii în spațiul public, devenind un simbol al nemulțumirii față de disfuncționalitățile statului roman. Științele politice definesc conceptul de „stat eșuat” (failed state), drept o entitate care nu mai este capabilă să asigure securitatea cetățenilor și serviciile publice de bază, fiind marcat de corupție sistemică, colaps instituțional și pierderea autorității centrale asupra teritoriului și societății.
Expresia „Copiii lui Soros” (sau „soroșiștii”) este folosită în politica românească pentru a delegitima ONG-uri și politicieni progresiști, prin asocierea lor cu influența externă a miliardarului de origine maghiară, George Soros. Termenul sugerează, într-un registru negativ, că acești actori ar fi manipulați, controlați și finanțați de Soros, în scopuri care ar contraveni interesului național.
Termenul „Neomarxiști” este folosit în politica românească pentru a stigmatiza adversarii percepuți ca fiind progresiști, globaliști, pro-occidentali sau susținători ai drepturilor minorităților. Sensul termenului, utilizat ca insultă, în special în discursurile cu tentă conservatoare sau naționalistă, a fost popularizat inițial de PSD, fiind preluat ulterior în retorica partidului AUR.
Expresia „Secta progresistă” este folosită pentru a discredita persoane, grupuri sau partide cu orientări progresiste, liberale sau pro-europene. Prin această formulare, adepții acestor curente ar manifesta comportamentul unei secte religioase. Eticheta „secta progresistă” este folosită ca un instrument ideologic de atac, în linie cu termenii „neomarxiști”, „soroșiști”, „globaliști” sau „tefeliști”. Țintele frecvente ale acestui tip de retorică sunt USR, ONG-uri care promovează drepturile omului și activiști progresiști.
Expresia „Hateri de profesie” este folosită pentru a descalifica vocile critice persistente din societate. Se referă la jurnaliști, activiști, membri ai opoziției sau cetățeni vocali care au o atitudine de contestare constantă, indiferent de context, subiect sau soluție propusă. Aceștia sunt prezentați ca persoane care fac din critica publică o „meserie”, concentrată pe atacuri, nu pe dialog sau alternativă.
Expresia „Hipsteri progresiști” este o etichetă folosită pentru a desemna o categorie de tineri urbani, care promovează valori liberale sau progresiste. Aceștia, desi sunt vocali în spațiul public, sunt percepuți drept „militanți de cafenea”, „elitiști” sau „deconectați de la realitățile României”.
Termenul „Tefeliști”, derivat din prescurtarea „TFL” – Tineri Frumoși și Liberi, a apărut, având, initial, o conotație aproape admirativă, fiind asociat cu tinerii implicați în proteste și mișcări pentru democrație și stat de drept, precum cele din cadrul #rezist. Cu timpul, sensul expresiei a fost denaturat, devenind o etichetă ironică, apoi batjocoritoare. Termenul a fost promovat de comentatori apropiați PSD, fiind apoi adoptat de zona AUR.
Termenul „Șoșocar”, derivat din numele senatoarei, devenită cunoscută prin atitudinea sa extrem de vocală și controversată în spațiul public, este utilizat, într-un registru malițios, pentru a desemna o persoană care adoptă o retorică radicală, agresivă, naționalistă sau conspiraționistă, caracterizată prin ascuțișul vocii, limbaj acuzator și opoziție constantă față de „sistem”, fără a propune însă soluții concrete sau constructive.
Expresiile „Marș, mă!”, „Marș, javrelor!”, folosite frecvent de jurnalistul Anca Alexandrescu în cadrul emisiunilor Culisele statului paralel ale televiziunii Realitatea Plus, au devenit, în scurt timp, sloganuri verbale neoficiale, dar și instrumente retorice cu multiple funcții. Colocvial vorbind, „marș” este o interjecție imperativă, agresivă, tonul fiind de respingere, fiind folosită mai ales în registru informal, uneori chiar jignitor.
Expresia „Mucușor” este o poreclă batjocoritoare atribuită actualului președinte, Nicușor Dan. Această deformare a prenumelui său este folosită cu intenția de a-l ridiculiza și a-i diminua autoritatea publică, în special în momentele în care este perceput ca ezitant, confuz sau depășit de responsabilitățile funcției.
Expresia „Monosprâncenatul” este o etichetă vizuală, asociată cu Ilie Bolojan, politician cunoscut pentru stilul său administrativ riguros și direct. Termenul a fost folosit de adversarii săi politici, ca o formă de caricaturizare inspirată din aspectul sprâncenelor sale, care dau senzația de continuitate. Deși are un ton ofensator, expresia contribuie la conturarea unei imagini publice atipice.
Provenind din expresia latină sine cura („fără grijă”), termenul „Sinecură” era folosit în Evul Mediu pentru a desemna funcții bisericești acordate clericilor care primeau venituri fără a îndeplini sarcini pastorale. În discursul politic românesc, Ilie Bolojan, unul dintre cei mai cunoscuți critici ai acestui tip de funcții, folosește frecvent termenul „sinecură” pentru a denunța astfel de practici.
Expresia „Buie Molojan!” este o deformare parodică, la adresa lui Ilie Bolojan. Această formulare reprezintă o reacție vulgarizată și ostilă față de politicile de austeritate promovate de politician, percepute ca fiind excesiv de dure și lipsite de empatie socială. Folosită preponderent în mediul online, expresia indică vectorul nemulțumirii în fața de un stil autoritar de guvernanță.
Expresia „Turu’ doi înapoi”, uneori redată cu erori gramaticale, precum „Turu’ doi napoi” sau „Turu’ doi ânapoi”, este atribuită zonei politice AUR, devenind cunoscută în contextul alegerilor prezidențiale, legată de candidatura lui Călin Georgescu. Formularea sugerează o atitudine naivă sau confuză față de procesul electoral, fiind preluată și comentată în spațiul public.
Expresia „Nababii de la Romsilva”, utilizată în spațiul jurnalistic și politic românesc, descrie persoane influente și privilegiate din conducerea Romsilva – Regia Națională a Pădurilor. Termenul a fost asociat cu diverse scandaluri de corupție, de tăieri ilegale de păduri și de acumularea unor averi nejustificate. Cuvântul „nabab” provine din persană, prin intermediul limbii turce, și desemna inițial un prinț, nobil, guvernator, căpetenie militară sau demnitar foarte bogat. În uzul românesc, a ajuns să însemne o persoană extrem de înstărită, care duce o viață de lux ostentativ. În acest context, „nababii de la Romsilva” evocă imaginea unor funcționari publici îmbogățiți pe seama resurselor statului, dar și a fondului forestier.
„Șpaga de supravieţuire” și „Șpaga de îmbogățire”, sunt expresii lansate recent de Dragoș Anastasiu, medic, om de afaceri și politician, care a îndeplinit funcția de viceprim-ministru al Guvernului României, sub conducerea lui Ilie Bolojan. Șpaga de supravieţuire este definită ca o formă de mită oferită sub presiune și teamă, cu scopul de a evita prăbușirea unei firme, nu pentru a obține profituri ilegale, ci pentru a-și salva afacerea și locurile de muncă, reflectând o patologie a sistemului, astfel încât oamenii nu mai dau mită pentru privilegii, ci pentru normalitate, fiind un indicator al colapsului încrederii cetățenilor în stat și în instituții. Momentul emoțional din timpul declarațiilor, a adus aminte de episodul „Dragă Stolo” devenit deja un viral al comunicării politice regizate, din zona simbolică cu dublu sens.
O altă expresie dintr-o emisiune televizată, rămasă în istorie, îi aparține Tribunului: „Domnule, dacă Băsescu se oprește, Oprescu ce face?”
În încheiere, cu speranța că nu am supărat pe nimeni, voi încheia cu o celebră expresie din politica românească, atribuită tot Tribunului: „Acesta este un pamflet!”.
Ionuț RITEȘ este doctor în științe politice și specialist în managementul informațiilor. Deține funcția de Șef al Biroului pentru protecția informațiilor clasificate din Camera Deputaților, precum și pe cea de președinte al Centrului de Strategii Aplicate și de Secretar general de redacție al revistei Diplomacy & Intelligence.
Este lector asociat la Universitatea de Vest din Timișoara și la Universitatea Babeș-Bolyai. Membru al Ligii Scriitorilor din România, este autor al mai multor lucrări de specialitate și al unor volume de povestiri.
Aparent fără legătură, este Maestru al Sportului în aeronautică, multiplu campion național și recordman mondial la parașutism și paramotor.
