Încălzirea globală rămâne una dintre cele mai controversate și discutate teme ale prezentului. Problema a depășit de mult frontiera științifică, devenind una socială, politică și, mai ales, economică.
În esență, încălzirea globală, reprezintă creșterea pe termen lung a temperaturilor medii, cauzată în principal de activitățile umane, precum arderea combustibililor fosili și defrișările masive, care conduc la acumularea gazelor cu efect de seră în atmosferă.
Deși comunitatea științifică atrage atenția asupra riscurilor legate de topirea calotelor glaciare, creșterea nivelului mărilor, intensificarea fenomenelor meteorologice extreme și pierderea biodiversității, am sesizat voci sceptice, inclusiv educate, din proximitatea mea, care pun sub semnul întrebării amploarea sau chiar existența acestui fenomen, considerându-l fie parte a ciclurilor naturale ale planetei, fie o manipulare politică care urmărește un efect economic.
Subiectul gravitează în jurul ideii conform căreia încălzirea globală este o invenție a marilor puteri pentru a controla economia mondială, până la convingerea că există tehnologii ascunse menite să modifice clima cu bună intenție.
Unele păreri consideră că încălzirea globală este folosită ca pretext pentru justificarea unor taxe, cum ar fi cele pe carbon, adesea întâlnite în mediile politice conservatoare, dar și în rândul industriilor poluante.
Alte păreri susțin că schimbările climatice sunt, de fapt, o armă politică, că marile puteri și organizațiile internaționale folosesc discursul schimbărilor climatice pentru a-și consolida controlul asupra economiei mondiale. Astfel, prin impunerea taxelor și a unor standarde stricte, anumite state ar avea de câștigat, în timp ce altele ar fi dezavantajate.
O altă categorie consideră că avioanele comerciale pulverizează substanțe chimice menite să modifice clima globală, cunoscute sub denumirea generică de „chemtrails”. Deși comunitatea științifică a infirmat aceste teorii, ele continuă să fie răspândite pe scară largă în online.
Teoriile conspiraționiste nu ocolesc nici România. Presiunile fermierilor din Prahova, Vrancea și alte județe, adepți al scenariilor ascunse, care au susținut că rachetele antigrindină cauzează seceta, au grăbit suspendarea sistemului antigrindină bazat pe lansarea de rachete. Acest sistem funcționa cu 106 puncte de lansare, coordonate din șase centre, acoperind 25% din suprafața agricolă a țării. Ministerul Agriculturii a anunțat suspendarea sistemului întrucât era neomologat și învechit tehnologic, în vederea trecerii la generatoarele terestre cu iodură de argint, o tehnologie mai ieftină și mai sigură, folosită deja cu succes în alte țări. Trecerea între tehnologii ar fi trebuit făcută firesc, fără întreruperi, pentru că, după suspendarea lansărilor de rachete antigrindină, în mai multe județe din sudul României au avut loc episoade de grindină severă. Fără sistemul activ, autoritățile au pierdut controlul, iar culturile agricole (inclusiv unele locuințe) au fost afectate, dovadă că oprirea rachetelor înainte de schimbarea tehnologică a fost o eroare. În mod firesc, fermierii afectați au reclamat pagube și au cerut soluții urgente.
Dovezile științifice, rezultate în urma studiilor climatologice, arată că temperatura medie globală a crescut constant începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea. Datele NASA (National Aeronautics and Space Administration – agenția spațială a Statelor Unite, cunoscută pentru explorarea spațiului, având un rol esențial în studiul Pământului și al climei) și NOAA (National Oceanic and Atmospheric Administration – agenție științifică și de reglementare din cadrul guvernului SUA, care monitorizează oceanele, atmosfera și clima, având rol de prognoze meteo și avertizări privind uraganele, furtunile și secetele), indică o creștere de peste 1°C față de perioada preindustrială. Această tendință este corelată cu nivelurile crescute de dioxid de carbon și metan din atmosferă, gaze cu efect de seră care rețin căldura.
Dar nu este suficient pentru sceptici.
Nici măcar topirea ghețarilor și retragerea calotelor glaciare din Groenlanda și Antarctica nu sunt dovezi clare.
Creșterea nivelului mărilor cu aproximativ 20 cm în ultimul secol este, de asemenea, o glumă, deși ritmul de creștere s-a accelerat vizibil în ultimele decenii.
Deșertificarea este mai greu de combătut, însă conspiraționismul știe mai bine cum stă treaba.
Precis tehnologia secretă HAARP manipulează clima pentru a provoca secete și a face terenurile imposibil de folosit. Scopul? Forțarea țărilor afectate să importe hrană.
Există tehnologia HAARP? Da, există, dar cel mai probabil este greșit înțeleasă.
HAARP, High-frequency Active Auroral Research Program, este un program de cercetare științifică localizat în Alaska, SUA, finanțat inițial de US Air Force, US Navy și Defense Advanced Research Projects Agency, apoi trecut în administrarea University of Alaska Fairbanks, scopul fiind studierea ionosferei și a modului în care undele radio interacționează cu ea. Experimentele urmăresc îmbunătățirea comunicațiilor radio, a navigației și detectarea fenomenelor ionosferice (furtuni solare și aurore boreale).
Din cauza caracterului militar inițial și al faptului că „trimite unde puternice în atmosferă”, vocile conspiraționiste susțin că modifică vremea (provoacă secete, cutremure, uragane), controlează mintea oamenilor prin unde radio, HAARP fiind, de fapt, o „armă climatică” secretă.
Realitatea științifică combate aceste teorii, dat fiind faptul că puterea emisă de antenele HAARP este mult prea mică pentru a schimba clima globală sau pentru a provoca cutremure, energia naturală a atmosferei (furtuni, erupții solare) fiind de milioane de ori mai mare decât cea pe care o generează HAARP, aceasta constituindu-se într-un laborator de fizică atmosferică, nu într-o armă climatologică.
Deși consens științific există – rapoartele Grupului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice, arată că peste 97% dintre oamenii de știință climatologi sunt de acord că încălzirea globală este reală și cauzată de activitățile umane, contestatarii versiunii oficiale continuă să susțină teorii alternative și să pună sub semnul întrebării aceste concluzii.
Acest consens a avut ca argument datele măsurabile (concentrația CO₂ a depășit 420 ppm; oceanele absorb peste 90% din căldura suplimentară, ceea ce duce la acidificare și la moartea recifelor de corali; topirea permafrostului eliberează metan, un gaz cu efect de seră de 25 de ori mai puternic decât CO₂) iar specii întregi sunt amenințate de riscul dispariției, impactul asupra biodiversității fiind devastator.
Prognozele sunt sumbre. Se anticipează o creștere medie de 2,4–3°C până în anul 2100, cu consecințe catastrofale. Creșterea nivelului mărilor va conduce la strămutarea a sute de milioane de oameni din zonele de coastă, agricultura va fi grav afectată, iar resursele de apă dulce vor deveni limitate. Doar dacă se iau măsuri drastice, încălzirea poate fi limitată la 1,5–2°C. În caz contrar, schimbările ar putea deveni ireversibile.
Soluții sunt, cea mai la îndemână fiind schimbarea stilului personal de viață. Se încearcă soluții politice și acorduri internaționale, pași importanți, dar totuși insuficienți.
Poate că, totuși, progresul tehnologic ne va salva. Energie regenerabilă (solară, eoliană, hidro, geotermală), captarea carbonului (tehnologii care extrag CO₂ din atmosferă și îl stochează) și geoingineria, ar putea fi soluții către inversarea evoluției climatice.
Diagnoza și prognoza indică o situație alarmantă, iar lipsa acțiunilor indică consecințe dramatice.
În cazul de față, fără cooperare internațională, inovație tehnologică și responsabilitate individuală, șansele bat către zero, încălzirea globală fiind una dintre cele mai mari provocări ale umanității.
Alegerea de astăzi, între teorii conspiraționiste și acțiune, va determina viitorul generațiilor care vor urma. Oare frumoasa Planetă Albastră mai are vreo șansă?
Ionuț RITEȘ este doctor în științe politice și specialist în managementul informațiilor. Deține funcția de Șef al Biroului pentru protecția informațiilor clasificate din Camera Deputaților, precum și pe cea de președinte al Centrului de Strategii Aplicate și de Secretar general de redacție al revistei Diplomacy & Intelligence.
Este lector asociat la Universitatea de Vest din Timișoara și la Universitatea Babeș-Bolyai. Membru al Ligii Scriitorilor din România, este autor al mai multor lucrări de specialitate și al unor volume de povestiri.
Aparent fără legătură, este Maestru al Sportului în aeronautică, multiplu campion național și recordman mondial la parașutism și paramotor.
