Punerea în dezbatere publică a Ordonanței de Urgență care interzice între altele cadrelor militare active și rezerviștilor să se angajeze ca mercenari a declanșat reacții vehemente din partea Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual (SNPPC).
Acuza principală din comunicatul organizației sindicale ar putea fi reformulată scurt și radical: “Nu acceptăm limitări și tăieri”. Ceea ce sună mai degrabă ca un sindicalism desuet.
Propun ca, înainte de a da curs protestelor si polemicilor de tot felul, să privim cu atenție datele oferite de realitate.
Au luptat în Congo aproape 500 de militari rezerviști
Situația care a dus la elaborarea textului Ordonanței a fost prezentată într-un raport detaliat al Ministerului Apărării Naționale, făcut public la începutul lunii aprilie a.c.
Documentul constata, în urma unor verificări interne efectuate în toate structurile militare, că nu mai puțin de 466 de militari, cei mai mulți dintre aceștia rezerviști, au lucrat în Congo ca mercenari. Dintre aceștia, câteva zeci au fost reangajați în Armată deoarece îndeplineau prevederile legale în vigoare: aveau mai puțin de 45 de ani și nu trecuseră în rezervă de mai mult de patru ani.
Situația a fost gravă în cazul a șapte militari care au fost în Congo între 2023 și 2025 ca angajați ai unor companii de securitate, deși erau în concediu legal de creștere a copilului în vârstă de până la doi ani.
MApN a constatat că militarii respectivi “au încălcat mai multe prevederi legale și normative, printre care: părăsirea teritoriului național fără aprobare, interzicerea îndeplinirii altor funcții în afara celor pe care sunt încadrați sau cele referitoare la plata îndemnizației lunare pentru creșterea copilului, care se acordă în situația în care solicitantul locuiește în România împreună cu copilul / copiii pentru care solicită drepturile și se ocupă de creșterea și îngrijirea acestora”.
Contractorii de mercenari în Congo
Conform informațiilor ONU, doar două companii militare au activat în Republica Democrată Congo: Agemira RDC, condusă de cetățeanul fraco-congolez Olivier Bazin, și Asociația RALF, condusă de românul Horațiu Potra.
Tot potrivit experților ONU, din 2022 până în prezent, peste 1000 de mercenari români au luptat în Congo, plătiți cu circa 5.000 de dolari lunar.
Aspectul cel mai grav îl reprezintă constatarea că militarii care sau angajat la Potra provin nu numai din armată, dar și din jandarmerie și poliție.
Horațiu Potra – ascensiunea și decăderea unui mercenar cu inițiativă în afaceri
Începuturile profesionale în domeniul militar ale lui Horațiu Potra le găsim la UM 0865, o unitate a trupelor de Securitate din Câmpina, specializată în transmisiuni.
Din 1992, Potra s-a înrolat în Legiunea Străină Franceză cu un contract pe cinci ani. După încheierea contractului, Horațiu Potra a primit cetățenie franceză și prin intermediul unei colaborări cu Paul Barril, fostul număr doi în unitatea de elită a jandarmeriei franceze, a intrat pe piața contractorilor privați de securitate.
Tot pe baza relațiilor lui Paul Barril, în anii 2000, a ajuns să fie șeful gărzii de corp a președintelui Republicii Centrafricane.
În 2010, a fost anchetat si arestat în Romania, într-un caz de trafic de droguri, fiind ulterior achitat de aceste acuzații. Cel care s-a ocupat de acest caz, fostul comisar Traian Berbeceanu, l-a caracterizat pe Potra ca fiind „un om extrem de periculos”.
În paralel, conform unei investigații a jurnaliștilor de la Rise Project, din 2012 Horațiu Potra s-a implicat și în tranzacții cu diamante și armament.
Anul 2017 este un an de referință în cariera lui Potra. Este momentul în care a revenit în Republica Centrafricană și a început să lucreze în avangarda grupului rusesc Wagner, deși a negat mereu aceste informații.
Influențele stilului de lucru “Wagner” au devenit însă evidente și în practică. În 2020, Potra l-a amenințat direct cu răpirea pe directorul Romgaz. Motivul invocat a fost un contract aflat în negociere între Romgaz și controversatul om de afaceri Frank Timiș, care îl angajase pe Horațiu Potra șef al diviziei de securitate a companiei “African Minerals”.
Directorul Romgaz a făcut plângere la poliție, iar ofițerii de la Direcția Operațiuni Speciale au localizat telefonul de la care au plecat mesajele în automobilul lui Horațiu Potra. Ca urmare procurorii au au dispus măsura controlului judiciar asupra lui Potra.
Ulterior, directorul Romgaz Adrian Volintiru și-a retras plângerea și Potra a ieșit cu bine și din acest scandal.
Penultimul conflict cu autoritățile statului român a avut loc în decembrie 2024, când Horațiu Potra a fost reținut în trafic și dus la audieri pentru acţiuni contra ordinii constituţionale, nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, orice operaţiuni cu articole pirotehnice efectuate fără drept și instigare publică.
A fost pus sub control judiciar, dar ulterior a fugit din România.
Afinitățile lui Potra – Grupul “Wagner”
Desi s-a distanțat de comparația între el și Evgheni Prigojin, frecvent apărută pe Internet, similaritățile sunt mai mult decât evidente, nu numai cele fizice.
Războiul din Ucraina și-a creat proprii monștri, iar Evgheni Prigojin, șeful grupării paramilitare “Wagner”, este cu certitudine cel mai brutal și mai crud comandant dintre cei care au condus invazia rusă în Ucraina.
După anexarea Crimeei de către Federația Rusă, în martie 2014, în estul Ucrainei a fost lansată o operațiune de destabilizare.
Grupuri înarmate fără însemne au sprijinit demonstranții care cereau independența regiunilor. Pe 11 mai, entitățile de facto ale „Republicii Populare Donețk” și „Republicii Populare Luhansk” și-au declarat independența în urma unui „referendum”. Acest vot, desfășurat în afara cadrului stabilit de legislația ucraineană și marcat de o serie de nereguli, a fost considerat ilegal de Ucraina și nu a fost recunoscut de comunitatea internațională.
Oficial, Grupul Wagner nu a existat niciodată. Nu există nicio evidență a declarațiilor fiscale. Și nu numai atât – de fapt, companiile militare private sunt încă ilegale, conform Constituției ruse. Dar într-o dictatură totul este posibil, dacă puterea politică are nevoie.
Grupul Wagner a devenit , sub conducerea lui Prigojin, un actor cheie în operațiunile militare ale Rusiei în Ucraina, dar și în alte zone de conflict din Africa și Orientul Mijlociu.
Numărul de angajați ai Grupului Wagner a variat mult în timp. Inițial, la începutul anului 2016, avea în jur de 1.000 de angajați. Până în decembrie 2017, acest număr crescuse la 6.000. Până în decembrie 2022, grupul avea, se pare, peste 50.000 de angajați, inclusiv un număr mare de deținuți recrutați din închisorile rusești.
Peste tot pe unde grupul a participat la conflicte armate, “semnătura” mercenarilor “Wagner” a fost un nivel de brutalitate fară termen comparație ca nivel al atrocităților pentru timpul în care trăim.
Pe canale de media sociale administrate se pare de membri ai Grupului au fost distribuite imagini terifiante din Mali în care sunt prezentate crime de un sadism greu de egalat. Victime măcelărite cu macete, iar scenele filmate au fost menite să răspândească groaza în populația civilă. Imaginile respective păreau în același timp expresia unei competiții interne între mercenari în termeni de sadism.
Acesta este și motivul pentru care Departamentul de Stat a numit pe drept Gruparea “Wagner” ca fiind „o organizație criminală transnațională.”
Curtea Penală Internațională a fost de asemenea solicitată să examineze un memoriu juridic confidențial în care se susține că Grupul Wagner, legat de Rusia, a comis crime de război în Mali și Burkina Faso, între decembrie 2021 și iulie 2024, inclusiv execuții extrajudiciare, tortură, mutilări și canibalism.
Dar, după decesul liderului Evgheni Prigojin, Gruparea a fost practic desființată.
În total, existența Grupării Wagner a durat mai puțin de 10 ani. Ideea că doar violența extremă și absurdă este suficientă pentru a asigura continuitatea unei astfel de organizații a fost infirmată cu aceeași brutalitate de realitatea însăși.
Mercenari au existat mereu de-a lungul istoriei. Dar reperul contemporan de referinta rămâne Legiunea Străină.
Legiunea Străină Franceză – cea mai cunoscută forță mercenară
Legiunea Străină Franceză are aproape 200 de ani de existență și își păstrează, chiar și după atâta timp, o atracție irezistibilă pentru cei care își doresc o viață nouă, un nou început, în special pentru cei cu un trecut pe care doresc să-l uite.
În 2025, Legiunea Străină Franceză este formată din peste 9.600 de membri, inclusiv ofițeri, subofițeri și legionari. Aceste trupe reprezintă aproximativ 150 de naționalități din întreaga lume și constituie aproximativ 12% din Forța Operațională Terestră a Franței.
Legiunea Străină este o forță unică, cunoscută pentru antrenamentul său de elită, componența multinațională și oportunitatea pe care o oferă străinilor de a servi Franța – uneori chiar obținând cetățenia franceză prin serviciu.
Legiunea este renumită pentru antrenamentul său incredibil de dur și disciplina de neclintit. Recruții sunt împinși la limitele lor fizice și mentale, transformându-se în soldați rezistenți și eficienți.
Fascinația exercitată de Legiunea Străină Franceză se bazează de fapt pe o narațiune dezvoltată organic și care povestește despre transformare, sacrificiu și apartenență la un grup de elită.
Valorile Legiunii Străine sunt Onoare, Fidelitate, Fraternitate, Sacrificiu și întreaga structură umană este construită coerent în jurul acestui miez axiologic. Lor le-a fost adăugat Codul de Onoare al Legiunii, care este respectat cu strictețe. Prevederile Codului seamănă cu cele ale samurailor. O moarte onorabilă este considerată ca fiind mai valoroasă decât victoria.
Doar așa, acest eșalon militar de elită a putut rămâne în picioare timp de două secole.
Rebeliunea la mercenari – o dinamică recurentă
În cazul mercenarilor, vocația rebeliunii pare parte a sistemului. Să ne reamintim.
La începutul anilor 1960, războiul civil prelungit și sângeros din Alegeria a divizat națiunea franceză.
Franța era împărțită în privința Algeriei. Dar majoritatea francezilor dorea retragerea din Africa. În acel moment, patru foști generali ai armatei franceze au organizat o lovitură de stat împotriva lui Charles De Gaulle. Regimentul 1 de parașutiști de elită al Legiunii a fost trimis să cucerească Parisul. Președintele Franței a făcut apel națiune să i se alăture împotriva revoltei – și a reușit. Regimentul 1 de parașutiști a fost desființat, dar nu dezonorat. S-a apreciat că, urmând ordinele superiorului lor de a se revolta efectiv împotriva guvernului, au acționat conform codului organizației lor. Și când trupele au făcut marșul final înainte de desființare, au cântat clasicul cantec al lui Édith Piaf „Non, Je, ne regrette rien”.
Tentativa de lovitură de stat a scos la suprafață relația dificilă dintre Franța și Legiunea sa Străină. De atunci lucrurile s-au schimbat în bine. Mult.
Decenii mai târziu, în 23 iunie 2023, a avut loc o altă rebeliune mercenară împotriva ordinii de stat, de data aceasta în Rusia.
Evgheni Prigojin, liderul grupării de mercenari “Wagner”, finanțată de guvernul rus, s-a revoltat împotriva conducerii de la Moscova. Rebeliunea a avut loc într-o perioadă de tensiuni crescânde între trupele mercenare și Ministerul rus al Apărării.
Mișcarea a durat două zile. În seara zilei de 24 iunie 2023, Evgheni Prigojin și-a dat demisia, iar două luni mai târziu a murit într-un accident de avion, împreună cu adjunctul lui.
Povestea s-a repetat și în România, în decembrie 2024, când Horațiu Potra și 20 de mercenari foști camarazi în Legiunea Străină au încercat să se infiltreze în protestele organizate imediat după anularea alegerilor prezidențiale, pentru a crea haos.
Horațiu Potra și mercenarii lui au fost interceptați și reținuți de autorități pe 8 decembrie 2024, în timp ce se îndreptau spre București. Ulterior, însă judecătorii l-au pus în libertate pe Potra. Acum este fugit din țară, pe numele lui fiind emis un mandat de urmărire internațională.
Situații similare – soluții politice complet diferite
Trei situații distincte cu trei soluții diferite. În cazul Legiunii Străine, decizia a fost integrarea acesteia în structura Armatei Frantei, sub o conducere militară unică.
În cazul Grupului “Wagner”, soluția previzibilă de altfel a liderului de la Kremlin a fost moartea “accidentală” a șefului grupării și desființarea ulterioară prin înlocuirea cu o alta numită “Corpul African”, sub controlul direct al Ministerului Apărării din Rusia.
În România, deoarece grupul coordonat de Horațiu Potra era redus numeric soluția adoptată a fost punerea lui sub acuzare. Procurorii Parchetului General îl acuză pe Horațiu Potra că a vrut să organizeze în 8 decembrie 2024 o acțiune violentă în fața Curții Constituționale.
Mercenarul Horațiu Potra, fiul său – Dorian Potra și un alt membru al familiei, Alexandru Potra, au fost dați în urmărire generală, după ce au părăsit teritoriul României.
Dar totul nu se încheie aici. În martie, Horațiu Potra a transmis pe canalele media sociale un mesaj audio militarilor români, cărora le-a cerut să-și „aresteze generalii” după decizia BEC privind candidatura lui Călin Georgescu.
Ca urmare, în legătură cu acest mesaj audio, procurorii i-au mai deschis un dosar penal lui Horațiu Potra și pentru instigare la violențe.
Ultimele informații despre Horațiu Potra indicau prezența acestuia în Dubai.
Iluzoria reintegrare socială a mercenarilor
Ideea lui Evgheni Prigojin de a recruta criminali condamnați ca mercenari pentru gruparea “Wagner” prefigurează acum o nouă criză socială în Rusia.
Unele estimări susțin că au fost recrutați peste 180.000 de deținuți pentru a merge pe front cu promisiunea fermă că, dacă scapă cu viață, li se vor anula condamnările și vor primi și o anumită sumă de bani. Se apreciază că s-au întors din război circa 20.000 dintre cei recrutați inițial din închisori.
Rezultatul concret? Conform unui raport din iulie a.c., aproape 500 de civili au fost deja uciși sau grav răniți de către veteranii reveniți din război.
Rusia s-a mai confruntat și în trecut cu astfel de situații, cu referire la perioadele din timpul și de după războaiele din Afganistan și Cecenia.
Acum însă, conflictul este mai extins, armele sunt mai periculoase, iar recruții sunt mult mai violenți.
Semne incipiente ale unui fenomen similar au apărut deja și la noi
Iată și primul incident public similar în România. Recent, un fost angajat în calitate de contractor militar în Republica Democratică Congo al societăţii controlate de Horațiu Potra, a fost arestat pentru “comiterea infracţiunilor de proxenetism, în formă continuată, compusă din 7 (şapte) de acte materiale, tentativă la omor, în stare de recidivă, şi respectiv tulburarea liniştii şi ordinii publice, în stare de recidivă, toate aflate în concurs real de infracţiuni”, conform Parchetul Tribunalului Sibiu, preluat de News.ro.
Ancheta a stabilit că individul a rănit cu maceta un alt bărbat, pe o stradă din localitatea Cisnădie, cu intenţia vădită de a-i suprima acestuia viaţa.
Chiar dacă în cele mai multe situații mercenarii români s-au ocupat cu asigurarea securității bunurilor și persoanelor sau cu instruirea trupelor, experiența directă de a trăi în mijlocul unui conflict armat deschis și violența mediului își pun amprenta și asupra indivizilor respectivi.
Vor reveni acasă, în familie, în societate, schimbați și furioși, cu ideea că rețeta succesului este să fii hotărât, să acționezi brutal și fară ezitări.
Scurt profil psihologic de mercenar
Nu este un secret pentru nimeni că mercenarul este un soldat care se implică în conflicte armate nu pentru motive politice sau ideologice, ci pentru bani.
Dedicat în primul rând câștigului financiar, un mercenar funcționează de cele mai multe ori într-o zonă “gri” a legalității și a responsabilității personale.
Loialitatea unui mercenar există doar în raport cu contractul semnat și plata primite. Un mercenar va respecta regulile și etica doar în măsura în care acestea nu îi periclitează câștigul sau securitatea personală.
Un astfel de individ va fi mai dispus să încalce legile războiului sau normele internaționale, dacă situația o impune sau o permite.
În principiu, un mercenar poate poseda aptitudini de luptă similare sau chiar superioare unui militar activ, dar profilul său psihologic rămâne practic instabil deoarece este dominat de motivații financiare. Abordarea prioritar tranzacțională a oricăror situații este fundamental incompatibilă cu cerințele de disciplină, etică și devotament ale unei armate regulate.
De aceea încorporarea unui mercenar într-o structură militară activă ar introduce riscuri semnificative de subminare a disciplinei, loialității și integrității unității.
O ordonanță atât urgentă, cât și absolut necesară
Pentru toate argumentele expuse până acum consider reintegrarea militarilor foști mercenari în structurile Sistemului Național de Apărare reprezintă un pericol greu de evaluat pe termen mediu și lung.
În aceste condiții, proiectul de Ordonanță de urgență a Guvernului care a indignat atat de iute sindicatele reprezintă o necesitate stringentă, obiectivă.
Nu în ultimul rând, așa cum se explică și în nota de fundamentare, România este parte la Convențiile de la Geneva din 1949 care pun bazele dreptului internațional umanitar și la cele trei protocoalele adiționale la acestea. De asemenea, ne-am exprimat susținerea pentru Documentul Montreux din 17 septembrie 2008 privind obligațiile juridice internaționale relevante și bunele practici pentru state în legătură cu operațiunile societăților militare și de securitate private care acționează în timpul conflictelor armate.
Ca parte a acestor înțelegeri internaționale ar fi o gravă eroare ca sistemul juridic românesc să permită polițiștilor, polițiștilor de penitenciare sau a cadrelor militare să se implice în conflicte armate ca mercenari. Această stare de fapt ar putea fi interpretată de alte state ca o implicare indirectă a statului român și ar putea afecta imaginea internațională a României, atrăgând sancțiuni diplomatice sau conducând la tensionarea sau deteriorarea relațiilor cu statele implicate.
Nu putem ajunge acolo. România este un stat de drept și trebuie să rămână așa.
Poliana MARDARI a intrat în presa scrisă în 1990. A urmat cursurile postuniversitare de Mass media și comunicare în masă, organizate de Școala Națională de Studii Politice și Administrative. A lucrat pentru Evenimentul zilei, Jurnalul Național, Prima TV și Antena 1, ca analist politic și documentarist. În ultimii doisprezece s-a specializat în comunicare politică și a acumulat o valoroasă experiență colaborând cu Comisia pentru politică externă a Camerei Deputaților și cu Comisiile pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din Senat și Camera Deputaților.
