Societatea are teste de inteligență, de integrare socială, de fericire la locul de muncă, de talente și multe altele, precum teste de personalitate, teste psihometrice, de inteligență emoțională, de reziliență la stres, de motivație, de leadership sau de creativitate. Însă teste de caracter nu prea am văzut.
Dexonline considera că „Ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile și în acțiunile sale” este definiția caracterului.
Multe persoane etichetează alte persoane ca fiind fără caracter. De aici au apărut și căteva zicale românești, printre care:
„Caracterul unui om se vede nu în vorbe, ci în fapte.”
„Caracterul nu se clădește într-o zi, dar se poate pierde într-o clipă.”
„Caracterul adevărat se arată atunci când nimeni nu privește.”
„Funcția îți dă putere, dar numai caracterul îți dă valoare.”
„Caracterul este ceea ce ești, nu ceea ce pari.”
„Dă-i omului o funcție și o să-i vezi caracterul”
„Caracterul e coroana pe care omul și-o pune singur pe frunte.”
Dar ce înseamnă „caracter”?
Deși definițiile sunt numeroase, în contextul de față ne referim la ansamblul însușirilor psihice și morale ale unei persoane, care se reflectă în modul său de a gândi, de a acționa și de a se comporta.
Spre deosebire de temperament (care ține de latura biologică și de dinamica reacțiilor), caracterul este rezultatul formării morale și culturale, al experiențelor de viață, al educației și al alegerilor conștiente.
Când afirmăm despre o persoană că „are caracter”, considerăm că este o persoană pe care te poți baza, în sensul că își respectă promisiunile, acționează conform unor valori în care chiar crede și nu își schimbă poziția bazându-se doar pe interes, caracterul, devenind, astfel, o carte de vizită morală a fiecăruia dintre noi.
Un caracter solid reprezintă o resursă în societate, un avantaj considerabil în relațiile interumane, din care societatea are doar de câștigat.
Atunci când oamenii știu că te pot crede pe cuvânt și că vei acționa conform principiilor declarate, caracterul creează încredere, iar personajele se simt în siguranță în relația cu tine, încrederea devenind astfel fundamentul comunității.
Un om de caracter este văzut ca partener corect, acest lucru susținând cooperarea, prin respectarea regulilor și asumarea responsabilității, nefiind luat în calcul doar beneficiul personal. Acest aspect favorizează proiectele colective, dar și rezolvarea pașnică a conflictelor.
Un individ care își menține principiile, are parte de respect și de autoritate morală, chiar și în momente dificile, ceea ce-l face să câștige respectul celor din jur.
Respectul pe bază de frică este unul fals, pentru că odată cu dispariția fricii, dispare și respectul. Respectul nu se poate cumpăra sau obține forțat – el se oferă spontan celor care dovedesc consecvență între ceea ce spun și ceea ce fac, adică au caracter.
Caracterul îți clarifică identitatea, oferindu-ți repere interioare care îți arată cine ești și ce alegi să accepți sau să respingi.
Într-o lume cu multiple tentații, ispite, atracții, dorințe, pofte și provocări, caracterul puternic oferă stabilitatea psihologică de care ai nevoie.
În relațiile interpersonale, caracterul este un atu esențial, prietenii adevărați bazându-se pe loialitate și sinceritate. Fără un caracter integru, legătura de prietenie devine superficială și fragilă.
Caracterul este cel care sprijină unitatea familiei, apără valorile morale și devine un model pentru copii.
Corectitudinea și perseverența atrag respectul colegilor și al superiorilor de la locul de muncă, sprijinind cariera.
Mulți lideri carismatici nu și-ar fi câștigat echipa dacă nu ar fi demonstrat, în timp, că au caracter. În politică, unii lideri au câștigat o comunitate, un oraș sau chiar o țară.
În comunitate, implicarea civică, respectarea legilor și a normelor morale arată că ai grijă nu doar de tine, ci și de societate.
Paradoxal, caracterul puternic poate crea și dificultăți:
Dacă o persoană refuză orice compromis, poate fi perceput ca fiind rigid sau inflexibil. În realitate, viața socială cere deseori negocieri, ajustări și adaptări. Un caracter „neînduplecat” poate genera tensiuni în amiciții, relații profesionale sau chiar în familie.
Un om de caracter va refuza mita, minciuna, abuzul, ceea ce, într-un context corupt, poate însemna pierderea unei oportunități, a unui loc de muncă sau a unei promovări. Cu alte cuvinte, pe termen scurt, caracterul te poate „costa”.
Societatea are tendința, deseori, de a ironiza pe cei care se mențin „prea morali”. Etichetarea socială cu expresii precum „naiv”, „prea corect”, „nu știe să se descurce” arată cum, câteodată, integritatea e percepută negativ de către cei care preferă scurtături.
Societatea însă generează și efecte adverse, prin care, caracterele instabile pot slăbi încrederea în tine.
Un prieten care promite și nu se ține de cuvânt distruge legătura afectivă.
Infidelitatea, minciuna sau lipsa de responsabilitate ucid relația.
Un coleg care trădează, nu respectă termene sau fură idei pierde rapid orice capital de imagine în mediul profesional.
Într-o comunitate, cetățenii care trișează (evaziune, corupție) subminează încrederea reciprocă și creează cultura suspiciunii.
Încrederea, odată pierdută, se reconstruiește extrem de greu. Un singur gest lipsit de caracter poate anula ani întregi de muncă onestă.
Așadar, trebuie avut în vedere echilibrul sănătos. Caracterul nu trebuie privit ca o armură, ci ca un set de repere morale flexibile.
Un caracter sănătos combină respectarea principiilor cu înțelepciunea adaptării acestora în societate. Acest lucru în înseamnă să faci compromisuri de valoare, dar înseamnă să știi când să fii tolerant, când să asculți și când să accepți diferența de opinii.
Echilibrul sănătos înseamnă să cauți mereu congruența între ceea ce gândești, spui și faci, dar și să accepți că oamenii sunt imperfecți și că și tu poți greși la rândul tău.
Caracterul stă la temelia felului în care ne definim moral, fiind moneda de schimb a încrederii în familie, la locul de muncă, în comunitate și în societate în general.
Caracterul solid – te ajută să construiești relații de durată, să câștigi respect și să devii un partener serios, când este fragil – îți subminează credibilitatea și ruinează relațiile, iar când este rigid – poate crea tensiuni și pierderi, dar și atunci păstrează o valoare superioară pe termen lung, aceea de a-ţi păstra principiile.
În final, caracterul rămâne moștenirea invizibilă pe care o lăsăm după noi – nu diplomele, nici averea, ci felul în care oamenii își vor aminti de noi, cât am fost de încredere, corecți și consecvenți.
Inițial, am crezut că vii pe lume cu niște constante sau, în fine, cu niște calități prea puțin antrenabile, precum inteligența, printre care se numără și caracterul.
Cu toate acestea, Biserica a umplut calendarul cu păcătoși și nu doar cu drepți, aceștia regăsindu-se inclusiv în icoane și în picturile bisericești. Termenul care descrie cel mai bine fenomenul se numește metanoia, provine din grecescul metanoia și reprezintă schimbarea spiritului, înnoirea minții, orientarea fundamentală a vieții, prin care se ajunge până la îndumnezeire. Așadar, se poate. Mai greu, dar se poate.
Dacă aş fi antreprenor, aş avea tentaţia aplicării unui test de caracter recruţilor, deși, un astfel de test, ar avea şi avantaje şi dezavantaje.
Prin aplicarea testului, organizațiile ar putea reduce riscul de corupție, abuzuri, sau comportamente imorale, în cazul în care urmăresc îndeosebi etica şi integritatea.
Testul poate stabili dacă viitori recruţi au valori compatibile cu echipele deja existente, contribuind la o cultură organizațională mai sănătoasă.
Testul s-ar putea aplica și în instituțiile de stat, unde deciziile ating viața cetățenilor. În acest caz caracterul contează enorm, pentru că un funcționar public cu integritate arată responsabilitate față de societate.
Un test de caracter poate identifica predispoziții la comportamente toxice sau manipulative, prevenind problemele pe termen lung.
Pe lângă argumentele pro, am sesizat și argumente contra, precum subiectivismul – ce înseamnă „caracter bun”? Valorile diferă între culturi, domenii, chiar și între generații.
Totodată, poate apare riscul discriminării, pentru că testul poate marginaliza persoane care nu se încadrează în profilul „ideal” cerut.
Testul de caracter poate fi „păcălit” la completare, iar caracterul adevărat se va vedea în timp, prin acțiuni, relevând dificultatea de măsurare a caracterului.
Pe mâini nepotrivite, un astfel de test ar putea fi folosit abuziv pentru a exclude oameni pe criterii arbitrare.
Testul de față, conceput în colaborare cu un sistem de inteligență artificială, nu se revendică drept un instrument perfect și nu poate fi comparat cu modelele validate științific existente. Totuși, aplicat cu sinceritate, el poate releva anumite distorsiuni ale percepției sau ale atitudinilor, care, odată identificate, pot fi corectate printr-un efort conștient și prin voință personală.
Testul este accesibil prin orice browser, iar rezultatele sunt afișate imediat după finalizarea acestuia. Testul poate fi accesat de aici:
Ionuț RITEȘ este doctor în științe politice și specialist în managementul informațiilor. Deține funcția de Șef al Biroului pentru protecția informațiilor clasificate din Camera Deputaților, precum și pe cea de președinte al Centrului de Strategii Aplicate și de Secretar general de redacție al revistei Diplomacy & Intelligence.
Este lector asociat la Universitatea de Vest din Timișoara și la Universitatea Babeș-Bolyai. Membru al Ligii Scriitorilor din România, este autor al mai multor lucrări de specialitate și al unor volume de povestiri.
Aparent fără legătură, este Maestru al Sportului în aeronautică, multiplu campion național și recordman mondial la parașutism și paramotor.
