Definiție
Războiul cognitiv (CogWar) reprezintă o formă avansată de manipulare strategică care vizează influențarea percepțiilor, comportamentelor și proceselor cognitive ale indivizilor sau grupurilor pentru a obține un avantaj tactic sau strategic.
Spre deosebire de războiul informațional clasic, războiul cognitiv nu se concentrează doar pe ceea ce gândesc oamenii, ci pe modul în care gândesc, subminând încrederea în instituții, procese democratice și aliați.
CogWar este considerat un domeniu operațional emergent, alături de domeniile fizic și cibernetic, integrând tehnologii precum inteligența artificială (AI) și învățarea automată (machine learning) pentru a amplifica impactul asupra populației.
Caracteristici
1. Manipularea percepțiilor: Războiul cognitiv exploatează vulnerabilitățile cognitive umane, cum ar fi biasurile, emoțiile și încrederea, pentru a modela opiniile și comportamentele.
2. Utilizarea tehnologiilor avansate: Integrează AI, rețele sociale și big data pentru a disemina mesaje personalizate și a influența în masă.
3. Impact asupra încrederii: Obiectivul principal este erodarea încrederii în instituții, procese electorale sau alianțe, transformând indivizii în „arme” prin influențarea modului lor de gândire.
4. Asimetrie: Permite actorilor statali sau nestatali să obțină efecte disproportionate cu resurse minime, fără a recurge la conflict fizic.
5. Hibriditate: Combină elemente de război psihologic (PsyOps), dezinformare, propagandă și atacuri cibernetice, fiind o evoluție a războiului non-cinetic.
6. Domeniu cognitiv: Este recunoscut ca un nou spațiu de competiție, alături de domeniile terestru, maritim, aerian, spațial și cibernetic.
Abordarea NATO
NATO a recunoscut războiul cognitiv ca o amenințare emergentă în contextul unui mediu de securitate tot mai complex. Conceptul Strategic NATO 2022 subliniază trei sarcini fundamentale: descurajare și apărare, prevenirea și gestionarea crizelor, și securitatea prin cooperare. Războiul cognitiv este integrat în strategia de contracarare a amenințărilor hibride, care includ dezinformarea, propaganda și atacurile cibernetice.
• Analize și studii: Organizația de Știință și Tehnologie a NATO a publicat analize detaliate, precum „Atenuarea și răspunsul la războiul cognitiv” (2023), care explorează impactul CogWar asupra populațiilor și necesitatea contracarării acestuia.
• Strategii de contracarare: NATO promovează reziliența infrastructurilor critice și a societăților aliate, inclusiv prin educație, comunicare strategică și contracararea dezinformării. Summit-urile recente (ex. Londra 2019, Varșovia 2016) au accentuat necesitatea adaptării la războiul hibrid.
• Cooperare transatlantică: NATO subliniază importanța solidarității și consultării între aliați pentru a răspunde amenințărilor cognitive, conform Articolului 4 al Tratatului de la Washington.
Abordarea României
În România, războiul cognitiv este tratat în contextul securității naționale, dar NU există o abordare unitară sau standardizată la nivelul instituțiilor publice.
• Cadrul academic și militar: Colonelul Ciprian Pripoae-Șerbănescu, director al Departamentului de comunicare strategică de la Universitatea Națională de Apărare, București, definește războiul cognitiv ca o metodă de manipulare care erodează încrederea societală. Studiile sale subliniază integrarea AI și a rețelelor sociale în aceste operațiuni.
• Vulnerabilități: România este expusă la războiul cognitiv din cauza rupturilor sociale și a lipsei unei comunicări publice eficiente. Istoricul Oliver Jens Schmitt a evidențiat, în contextul crizei politice din 2024, că Rusia exploatează confuzia din societatea românească pentru a amplifica războiul psihologic.
• Contribuții la NATO: România susține ferm apărarea colectivă și contracararea amenințărilor hibride, pledând pentru solidaritate aliată și adaptarea NATO la provocările cognitive. La Summit-ul de la Lisabona (2010), România a insistat pe includerea apărării antirachetă și a securității energetice în Conceptul Strategic, aspecte relevante și pentru contracararea războiului cognitiv.
Strategii și implementare
1. Strategii NATO:
• Reziliență societală: Dezvoltarea capacității societăților de a rezista la manipulare prin educație media și contracararea dezinformării.
• Colaborare interdisciplinara: Integrarea expertizei din psihologie, neuroștiințe și tehnologie pentru a înțelege și contracara CogWar.
• Exerciții și simulări: NATO organizează exerciții pentru a testa răspunsul la amenințările hibride, inclusiv cele cognitive.
• Parteneriate: Cooperarea cu parteneri din vecinătatea estică (ex. Republica Moldova) pentru a consolida reziliența la manipulare.
2. Implementare în România:
• Comunicare strategică: România încearcă să dezvolte strategii de comunicare publică, dar lipsa standardizării și comunicarea deficitară a instituțiilor publice rămân provocări.
• Educație și conștientizare: Promovarea educației privind dezinformarea și războiul cognitiv în mediul academic și militar.
• Cooperare internațională: România contribuie la misiunile NATO (ex. RSM în Afganistan) și susține inițiativele de contracarare a amenințărilor hibride.
Provocări și recomandări
• Provocări:
• Lipsa unei abordări unitare în România privind războiul cognitiv și comunicarea strategică.
• Vulnerabilitatea la dezinformare din cauza polarizării sociale și a încrederii scăzute în instituții.
• Capacitatea limitată de contracarare a tehnologiilor avansate (ex. NeuroStrike al Chinei).
• Recomandări:
• Standardizarea conceptelor de război cognitiv în instituțiile românești.
• Investiții în educație media și tehnologii de contracarare a dezinformării.
• Consolidarea cooperării cu NATO pentru schimbul de bune practici și tehnologii.
Concluzie
– Războiul cognitiv reprezintă o provocare majoră pentru NATO și România, necesitând strategii integrate care combină tehnologia, comunicarea strategică și reziliența societală.
– În timp ce NATO a făcut pași importanți în recunoașterea și contracararea acestui tip de amenințare, România trebuie să accelereze dezvoltarea unei abordări coerente pentru a proteja societatea de manipularea cognitivă, mai ales în contextul unui mediu de securitate volatil.
Dr. Liviu Mihai Dănilă a urmat o carieră militară remarcabilă, începută cu Liceul Militar și încheiată în anul 2017, odată cu trecerea în rezervă, cu gradul de general de brigadă.
Pe lângă experiența militară, printre altele, deține un doctorat în Științe Militare și un MBA în Management Strategic.
De asemenea, deține gradul diplomatic de Ministru Consilier și a activat ca expert TAIEX al Comisiei Europene, contribuind la dezvoltarea Mecanismului Uniunii privind răspunsul politic integrat în situații de criză.
În prezent, ocupă funcția de expert al Centrului de Excelență în domeniul securității cyber maritim, în cadrul Universității Maritime din Constanța (UMC), fiind și cadru didactic universitar asociat, atât la UMC, cât și la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, Universitatea Națională de Apărare “Carol I” și Institutul Diplomatic Român.
